Ce bine ar fi să fie pace!

Daniel Mureşan

Sunt zălăuan. Dintr-un oraș care probabil niciodată nu a fost monocrom. În urmă cu un secol, târgul nostru era locuit de maghiari, români și evrei. Unii îl cunoșteau ca un oraș de bețivi, dar nu e de mirare în patria pălincii! Mulți dintre vecinii și prietenii mei de joacă din copilărie erau maghiari. Din păcate, nu am învățat prea bine limba maghiară. Nu a fost nicio opreliște în familie, ai mei erau oameni moderați. Pur și simplu nu a fost să fie. Cu toate traumele din istorie, niciodată nu ne-am dușmanit cu prietenii maghiari. Am conviețuit aici, cu bune și cu rele. Război sau pace? Aici am ales pacea, nu cred că ar fi conceput cineva altceva.
Acum, în Ucraina e război. Mult război, pace deloc. Rușii au pornit războiul, dar în final vor fi obligați să lupte pentru propria lor pace. Nu cred că poate fi altfel. Mai devreme sau mai târziu. Cuvinte mari și eroii sunt efemeri. Mâine poate fi altfel. Societatea de consum îi consumă, internetul îi duce în derizoriu. Diviziile de trolli îi bagatelizează, îi fac chiar proscriși. Altă eră, alți eroi. Cândva se inventau eroi pentru păci veștejite. Era eroul standard ce se preda la școală, de fiecare dată autohton. Acum războiul a ieșit din mentenanță și e dat pe mâna analfabeților funcționali. A se citi strategi militari pe facebook, cu studii la școala vieții.
Vremuri tulburi. Probabil de aceea omul e singur în univers. Nu a știut decât foarte rar să facă o pace durabilă, în schimb din război a făcut o artă. Indivizibilă!